In partea de rasarit a Campiei Romane, la intersectia a trei provincii istorice romanesti – Tara Romanesca, Moldova si Dobrogea – pe Dunarea inferioara, acolo unde aceasta se reuneste prin cele doua brate ale sale, Dunarea Noua si Dunarea Veche, se afla vechea asezare romaneasca a Brailei.
  Situata la 45*16'17" latitudine nordica si 27*58'33" longitudine estica, Braila a fost inzestrata de la natura cu daruri deosebite. Avand o terasa si un chei natural la care se adauga malul adanc al fluviului din dreptul orasului, Braila a fost destinata sa fie primul port maritim al Dunarii, devenind, la peste 100 de ani de la amenajarea bratului Sulina, ultimul loc de acostare al navelor maritime sosite din orice colt al lumii.
  Localizarea geografica a Brailei la stanga Dunarii, in singura zona cladita de natura, dintre gura Ialomitei si cea a Siretului, capabila sa poata primi asezarea unui oras, se datoreaza Piscului Brailei.
  Acesta este o terasa a carei inaltime maxima ajunge la 33m , in care malul abrupt de 45* este intrerupt de numeroase puncte de trecere numite vaduri. Acest microrelief specific se reflecta in arhitectura orasului care este construit ca un amfiteatru urias orientat spre port, catre care sunt 19 vaduri.